E ora la care oamenii cred.
Ceasul e defect,
Clepsidrã nu am,
În soare nu ştiu sã citesc.
La ora în care oamenii cred,
Oile servesc cina pe iarbã,
Iar oierul iarna din traistã
Pe care a cules-o de pe pãşune.
Cu douã minute
Înainte de ora la care oamenii cred,
Bãrcile se eliberaserã de apã
Şi se adapostiserã aproape.
La aceeaşi ora în care oamenii cred,
Undeva zãceau vorbe de duh
Şi nimeni nu le gãsea,
Ca sã le salveze.
Ora în care oamenii cred
Nu e aşa cum o cred ei.
E goalã…
Fãrã minute, fãrã nisip, fãrã umbrã de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu