luni, 16 iulie 2012
Femeia cu clama
Femeia cu
clamã
aleargã de dorul nimãnui,
din ce în ce mai înapoi,
strigându-se pe nume
pânã işi aude vocea vorbind de una singurã.
Şi dacã altãdatã se întâmpla sã-i rãspundã
câte o întrebare, pe ici, pe colo,
de ceva
vreme, apa din plãmânii sãi
e din ce în ce mai mizerabilã.
Tace.
“Trãieşte-ţi
viaţa
ca un izvor”,
citise undeva.
“Trãiesc ca un izvor tulbure,
de dragul pãmântului.
”
Femeia cu clamã
se sperie de rouã,
nu mai crede în naturã.
Adoarme în scorbura sa,
pe o pernã din cactus,
primitã de ziua ei,
în ziua în care gustul de tort
n-avea niciun gust,
mirosea a zgomot şi amorţealã.
Se fãcea cã
braţele-i
zâmbeau
mereu a frunze,
cu pãrul frumos aranjat,
prea frumos aranjat,
prea femeie ca sã
nu doarã.
N-o mai las sã alerge nicãieri…
O scot la o
plimbare prin poezie.
Si altfel
Si daca nu stii de ce
esti in stare,
Invata sa fii.
Ia un creion,
de ce stie el sa fie in stare?
Si daca nu stii ce sa spui cand n-ai nimic de zis,
Invata sa ai ce spune.
Ia o carte,
Ce are ea sa-ti spuna?
Si daca nu stii sa renunti la “si daca”
Invata sa “si
altfel.”
Spectator
Ce
poti sa vezi cand stai in tribuna,
pe
un stadion in plin joc?
Ce
poti sa vezi cand stai in tribuna,
tu
esti omul cu stadionul,
tu
esti jucatorul titular,
si
nu vezi de ce ai ramas ca rezerva.
Ce
poti sa vezi cand tu esti jucatorul,
in
lipsa caruia nu se simte nicio lipsa,
iar
stadionul e in plin joc?
Cineva
joaca in afara de tine.
Stai
in tribuna,
pe
un stadion in plin joc,
nu
vezi nimic,
Pe
nimeni altcineva in afara de tine,
omul
cu stadionul,
jucatorul
titular,
ramas
ca rezerva,
marcand
golul vietii sale.
Tot ce se ...
De multe ori se aratã
pe nevãzute.
Crezi pânã nu mai e nimic de arãtat,
respiri adieri umede,
alb Şi negru sã nu crezi cã existã...
Cu cât mai vechi adevãrul,
cu mult mai 3D profanarea viitorului.
A nu se lãsa la îndemâna pictorilor...
ei respirã culoare,
nu lipsã de aer.
A nu se lãsa la îndemâna pianului...
El n-are de-a face cu pastelurile lui Alecsandri,
nici cu fotografiile strivite prin carapacea vieţii,
nici cu orice nu cantã.
Cautã şi tu,
caut şi eu,
aşa,
pe nevãzute,
tot ce se aratã nicicând.
De indata, mai mult pot spune
De pe-o parte pe alta,
ca un covor bătut în miezul curățeniei,
învăț să cânt limba curcubeului.
Eclipse totale de sunete-
alarmă apusului,
de un karaoke indulgent cu suflete afone
tăcând neincetat.
Apa trece, pietrele
rămân.
Plănuiesc furtuni,
când detergentul și balsamul se vor infecta cu viață,
de-abia de două ori mai mult poți spune ...
Pe-aici am trecut de îndata ce-mi voi aminti.
Olivian
Cred ca spatiul tau e mai desavarsit decat geometria si
fizica,
n-ai de unde sa stii cati centimetri masoara frica,
gravitatii infinite cate poti numara,
cate fumuri de ura fumeaza principiul vaselor comunicante.
Ia-l pe Arhimede in gand si,
pe luna amandoi,
recitati: "Un corp scufundat intr-un recital de
ganduri...".
Printeaza-mi diametrul inimii tale,
ca sa proiectez un satelit de serenade
pe orbita sarutului.
Invata-ma teoria eului,
imparte-ma la tine
si cuprinde-ma in bratele planetei tale.
Cu mister,
A fi sau a
nu fi pierduti in spatiu.
De ziua mea, scriu !
Te vor parte din tot ce nu poți avea,
cât de des aluneci
din cuib în zbor ?
O dată pe seară apun genele
una peste alta,
tu peste tine căzând pe gânduri.
Fețe prea albe,
nu mă joc cu tine,
ești serios azi
și eu știu un curcubeu naufragiat ...
De vâsle n-am auzit ecouri line,
se vede că mergem pe apa lumii a 4-a,
ceri altă dublă la
orice act neprevăzut
pe o peliculă acum
ori niciodată.
Pe altădată, de ieri !
De dorul meu
De n-aveam niciunde loc la umbră
sădeam o floare la umbra mea,
casă de vacanță în miezul tăcerii.
Petale mi se
prăbușesc pe umeri,
cei ce vor să știe, croiesc.
Umed cu nuanțe de val,
plutind de la brâul rădăcinii-n sus.
O data
Stele ce rasar in poezia de anul trecut
se aprind de doua ori intr-o silaba.
Stim si cautam departarea
la ani lumina,
eu raman langa mine.
Din ce in ce,
luminos.
Uite,
cadere de calciu stelar.
Pleoape amortesc sclipind,
la umbra mea e nimeni.
O data.
De trei ori persoana
Conjugare la prima mea persoană,
ațipind după fiecare punct,
substantiv de sine stătător
când semnele de punctuație
exclamă palpitații.
Gramatică umană
in carnea și oasele celei ce conjug,
altă frază ori de câte ori se întâmplă a doua persoană.
Stoc epuizat.
Inca atâtea semne de-ntrebare ...
Interjecție ce ești, treci și respiră de nota 10,
iți pierzi echilibrul lingvistic.
Unde-i persoana a treia ?
Mă obosești ...
ațipind după fiecare punct,
substantiv de sine stătător
când semnele de punctuație
exclamă palpitații.
Gramatică umană
in carnea și oasele celei ce conjug,
altă frază ori de câte ori se întâmplă a doua persoană.
Stoc epuizat.
Inca atâtea semne de-ntrebare ...
Interjecție ce ești, treci și respiră de nota 10,
iți pierzi echilibrul lingvistic.
Unde-i persoana a treia ?
Mă obosești ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)