duminică, 13 iunie 2010




Ego


Eram o furtuna timida
Cand am inceput jocul cu marea
Si i-am clatinat poalele tesute ca o umbrela,
Ca un scut de pecetluire a linistii.
E ram o corabie zdrobita
Cand am recitat primul cantec
Scris in memoria vaslelor de panza.
Eram un lacat dormind
Cand o cheie si-a varat capul
In miezul inimii stangace.
Eram un creion trufas
Cand doua silabe duioase
mi-au palmuit trunchiul limbii.
Eram o sticla de vin copt cand mi-am varsat
Taria intr-un pahar.
Eram o masca oarba
Cand un inger
Si-a scaldat aura
In sangele-mi ce alerga domol.
Eram o pagina a vremii
Cand un poet mai priceput
Si-a pictat coroana in gandurile mele
Si m-a rapit mintii lui.
Eram o pana de lebada
Cand m-am inecat
in colbul umed al vietii.
Eram un mar calatorind
din samburele parintilor,
in pomul unde-am invatat
istoria frunzelor,
cand o mana mi-a cules destinul,
alintand-o bucuria de a ma gusta.
Si acum sunt tot eu.
Eul de azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu