Plouă prin ţigle


S-au dus ţiglele …
Le-a zburat cuibul ,
Le-a prins ploaia
Şi au răcit …
La plămâni .
Au învineţit de ger .
Gerul Everestului ars
În pulberile stoarse de tunuri ,
în plămânii oaselor
adăpate cu funingine ,
care sulfă greu …
suflă cu mâinile ,
cu picioarele ,
cu pumnii
în funingine .
să se stingă .
Cenuşa s-a dus şi ea –
Înapoi în ţigle .
Şi-a aprins o ţigară
Şi...
Bârfea de una singură .
Se credea totul .
Şi fuma ...
Moloz ,cioburi de moloz ,
la lumina chibritului .
Chibritul se stinsese şi el .
Rămăsese ţigara .
Goală la gust ,
generoasă în moloz .
Ştia cum să-şi satisfacă cenuşa ,
să –i doneze ,
din când în când ,
câte-o nostalgie afumată ,
ştia să tortureze ,
fără păreri de rău ,
funinginea .
Îi plăcea să se joace
Cu suspinele ei .
Să le asculte ,
să le provoace ,
să le simtă cum se zbat .
Ţiglele ,
cuibul ,
plămânii ,
Everestul ,
funinginea ,
cenuşa ,
ţigara ,
molozul ,
Şi ploaia din plămâni .