luni, 16 iulie 2012

De dorul meu


De n-aveam niciunde loc la umbră
sădeam o floare la umbra mea,
casă de vacanță în miezul tăcerii.
Petale mi  se prăbușesc pe umeri,
cei ce vor să știe, croiesc.
Umed cu nuanțe de val,
plutind de la brâul rădăcinii-n sus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu